miercuri, 25 martie 2015

În lumea necuvântătoarelor

   


     Atunci când cuvintele ori vorbele nu pot fi glăsuite, ele se materializează într-un alt fel de grai, cel al trupului. Prin această cale mută se pot exprima sentimente şi gânduri, bune sau rele şi trebuie ştiut că acest mod de manifestare al trăirilor lăuntrice este comun tuturor vieţuitoarelor. Eu îl găsesc cel mai sincer dintre toate formele de comunicare şi exceptând limbajul corporal, inconştient al oamenilor, cea mai francă exprimare a sa se află în lumea animalieră.
     Oricare dintre noi a fost martorul unei lecţii de sinceritate din partea unei necuvântătoare şi asta mă face să mă întreb care este provenienţa unei asemenea însuşiri nobile. Am hotărât pentru început să analizez îndeaproape taina şi unde aş fi putut găsi răspunsuri mai elocvente decât în viaţa câinilor mei, aşa că le-am studiat gesturile, care ce-i drept uneori păreau să nu aibă vreo noimă, modul de organizare, ierarhia care s-a stabilit în curte, dar ceea ce mi-a întins tava cu răspunsul a fost privirea lor. Stând tăcut şi observându-le traiul, unul dintre ei a venit să se gudure pe lângă mine şi în acele clipe i-am văzut ochii cristalini, dar nu aspectul lor contează ci ceea ce transmiteau ei. Nu era o privire profundă precum cea a unui om, dar avea la fel de multă substanţă, mai precis era încărcată de sinceritate pură răsărită din inocenţa lor, căci animalele nu voiesc răul nicicând, nici măcar nu îl cunosc. Ele se ghidează după instrucţiuni ancestrale, dobândite de la strămoşii lor şi iată că spre deosebire de noi, celelalte specii de pe Terra au rămas hărăzite să păstreze acest dar al inocenţei şi al necunoaşterii răului.
     Conchid că ar trebui să le protejăm acea sacralitate a nevinovăţiei şi de ce nu să scoatem din noi, din cele mai adânci locaşuri ale sufletelor noastre ceea ce am avut cândva, anume bunătate necondiţionată inspirată cel mai probabil de către divinitate. În final vă las cu un citat foarte grăitor la care toţi ar trebui să luăm aminte, aşadar să-l cităm pe Feodor Dostoievski: "Iubeşte animalele: Dumnezeu le-a dat gândire rudimentară şi bucurie netulburată. Nu le deranja bucuria, nu le hărţui, nu le priva fericirea lor, nu lucra împotriva intenţiei lui Dumnezeu. Omule, nu te mândri cu superioritatea faţă de animale; ele nu au păcat, dar tu, cu măreţia ta, pângăreşti pământul prin existenţa ta şi îţi laşi urmele prostiei după tine - aceasta, e adevărată pentru aproape fiecare dintre noi!"

2 comentarii:

  1. Intr-adevar,este cel mai sincer dintre toate formele de comunicare. Totzi oamenii,la un moment dat au fost martorii unor lectzii de sinceritate si dragoste din partea unor necuvantatoare,dar cati le-au intzeles?

    RăspundețiȘtergere