duminică, 15 martie 2015

Între vis şi realitate

   


 
     Înainte se întinde o câmpie ce pare nesfârşită, iar tu alegeri pe ea încercând să-i dai de capăt. Simţi aerul plăcut, simţi iarba care se culcă sub tălpile tale desculţe şi mireasma unor flori îndepărtate, apoi fuga ta se frânge. Nu mai poţi să baţi necontenit acele meleaguri. Ceva te opreşte brusc şi o slăbiciune îţi îmbrăţişează tot corpul până ce cazi secerat/ă în verdeaţă.
     Într-o altă scenă, care se porneşte pe nesimţite, te afli la o masă lungă, îmbelşugată cu bunătăţi pe care nu le-ai mai gustat nicicând, iar de o parte şi de alta a mesei stau cuminţi persoane învăluite de un aer familiar, dar pe care cu greu le-ai putea numi. Cu siguranţă le-ai văzut cândva aşa că trecând mai departe, guşti din prăjitura aşezată înaintea ta. Oh! E atât de bună! E dulce aşa cum îţi place ţie, iar prin conţinutul ei pufos poţi simţi nuca sfărmată pe care o adori. Totul e atât de real încât mintea ta nici nu îşi pune întrebări legate de veridicitatea celor întâmplate, până când o forţă te sustrage din lumea aceea şi te scoate la realitate. Dar stai puţin! Care realitate!? Mai devreme ai fost părtaş/a unor scene atât de reale care ţi-au excitat întreaga arie a simţurilor. Ai perceput mirosul florilor, atingerea blândă a curenţilor de aer, gustul prăjituri, vocile unor persoane şi nu în ultimul rând parcă ochii ţi-au fost martori la toate acestea.
     De fapt a fost un vis, iar tu tocmai te-ai trezit în lumea pe care toţi o judecă a fi cea concretă, dar tu om al întrebărilor eşti departe de aţi găsi lămurirea, căci te miri şi te întrebi care ar fi cea mai justă definiţie a realului. Aşadar te încarci cu o îndoială pe care mulţi ar etichetat-o de ne luat în seamă, însă continui şi iei la cunoştinţă mai târziu cât de subţire e hotarul dintre vis şi realitate. Treptat, cu fiecare noapte bântuită de vise, ajungi să îţi conteşti propria existenţă până când aidoma lui Descartes te lepezi de credinţa în simţuri şi rămâi cu o singură certitudine, cea a cugetării.
   
     "Cogito ergo sum / Cuget deci exist” – R. Descartes.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu