Gustul inocenţei

   

     Ce gust dulce are inocenţa! Nimic nu se poate asemui cu o privire curată, izvorâtă din doi ochi cuminţi şi nimic nu e mai îmbătător decât sărutarea unor buze ce s-au cumpătat şi s-au păstrat pentru ce e mai bun.
     Despre asta am hotărât să scriu astăzi, depsre puritatea care îşi pierde tot mai mult înţelesul în lumea aceasta ce se spurcă pe zi ce trece şi ne transformă vieţile în grămezi de non – sensuri. Aşa ne pierdem pe noi, ne pierdem nemurirea şi uităm înecaţi în vârtejul murdar al fărădelegilor mai mici sau mai mari că am fost cândva fiinţe de lumină, apărătoare ale nevinovăţiei. Sunt pe deplin conştient că pentru toţi dintre noi, valabil pentru ambele sexe, este mult mai lejer şi mult mai la îndemâna să ne lepădăm de provenienţa noastră şi să cedăm laturii pervertite, dar nu e nimic de câştigat şi de îndată ce vom deveni părtaşi ai răului ne vom face un renume cu acesta şi îi vom purta stigmata poate o viaţă întreagă, dar în pofida tuturor celor rele şi lipsite de preţ încă ne stă în putinţă să schimbăm sorţii prin echilibrarea raţiunii noastre care tot tinde spre rău. De vom izbândi, vom face din inocenţă un deliciu din care ne vom putea înfrupta cu toţii rând pe rând.
     Îmi propun şi vă propun şi vouă să participăm la schimbare şi să ne canalizăm întreaga noastră energie umană către oameni curaţi care ne pot aduce prin candoarea lor lumină şi linişte în suflet. Toate acestea vă spun ca morală pe care am surprins-o şi învăţat-o din cadrele propriei vieţi şi de aceea vă zic că de vreţi pace, căutaţi-o în oameni în care binele şi-a făcut sălaş. Astfel de persoane se vor dovedi parteneri de viaţă ideali, însoţitori ce ne vor urma până la sfârşitul zilelor.