luni, 23 februarie 2015

Arta de a dărui




     Faptul de a dărui ne-a rămas ca o ultimă redută în faţa propriei pierzanii. Când dăruim sufletul ni se înnobilează primind o încărcătură care este de cele mai multe ori mai intensă şi mai consistentă spiritual decât dăruinţa sa. Fie că oferim din puţinul noastru ori din averi nemăsurate, legile universale vor avea grijă să ne răsplătească pe măsură sau chiar înzecit, însă am face bine să nu ne aşteptăm doar la recompense materiale, căci arareori se vor ivi acestea ci mai degrabă vom primi în schimb bunuri pentru sănătatea noastră interioară. Spun asta pentru că toţi am experimentat măcar odată acest act prin care ofeream o parte din noi sau o parte din valorile noastre lumeşti unor persoane în nevoie şi la fel de bine am simţit acea mulţumire care îşi făcea repede loc în inimile noastre.
     Privind mai departe putem prea bine vedea că nu trebuie să ne închistăm între obiectele fizice ci să ne permitem să dăruim sentimente, emoţii, fapte şi dintre toate cele pe care le putem oferi în calitatea noastră de oameni cea mai de preţ este dragostea. Ea trebuie privită aidoma unei donaţii şi este necesar să respecte regula necondiţionării, asta pentru a putea fi catalogată drept sinceră şi curată.
     Mergând pe acest drum al carităţii ne vom putea salva societatea şi pe noi înşine de la dezbinare şi rău. Cu paşi mărunţi vom preface asta într-un un mod onorabil de viaţă şi vom căpăta o conduită demnă de statutul noastru de specie aflată la căpătâiul scării evolutive şi de ce nu asta ne-ar putea confirma provenienţa noastră divină.  În cele mai din urmă vom face cu siguranţă din filantropie o artă.


4 comentarii: