La temelia oricărui proiect, indiferent de natura sa, a stat un ansamblu de idei, care hrănite fiind de ambiţii, care mai de care mai înflăcărate, s-au metamorfozat în vise, depăşindu-şi astfel condiţia de simple concepte. Trecerea lor este uneori anevoioasă, alteori efervescentă ori efuzivă, însă nu ne putem îndoi că acest tărâm oniric, germinat din noţiuni primare, ne-a clădit lumea în care trăim.
Să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să cugetăm la o dimensiune privată de oameni visători şi de goana lor neostenită după aspiraţii.Cu toate că mi se pare ceva de neconceput, ceva de ordinul irealului, voi intra în această experienţă imaginativă şi mă voi strădui să întrevăd câte ceva. Lăsându-mi deoparte latura creaţionistă, zăresc o lume în care omul nu a evoluat şi nu s-a ridicat nici pe departe stăpân peste regnuri şi Pământ. E încă o fiinţă primitivă cu grave handicapuri volitive şi intelectuale.
Gândesc că există o corelaţie între intelect, voinţă şi vise. Astfel, intelectul generează ideile care avansează la gradul de vis, aspiraţie şi-apoi alimentate de forţa volitivă ajung să se materializeze. Prin urmare, sunt de părere că ar trebui să fugim cu mai mult aplomb până când ne vom isprăvi dezideratele. Pe de altă parte acest act visării ne va ţine minţile sănătoase şi capabile să-şi manifeste harul creaţiei.
La final vă înaintez un gând sosit printre rândurile acestea şi anume: Nu cumva un Univers lipsit de caracterul visării e un paradox? Poate că într-un mod sau altul, întreaga existenţă s-a născut dintr-o goană divină după vise. Vă las să cugetaţi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu